Prepararea materialelor și optimizarea metodelor implicate în purificarea apelor reziduale sunt unele dintre cele mai întâlnite direcții de cercetare în ultima decadă și o paradigmă a acestui secol, odată cu creșterea exponențială a populației planetei și cu o creștere a cererii de apă datorate industrializarii. Materialele polimerice folosite ca suport pentru incorporarea de nanostructuri fotocatalitice sunt considerate de viitor. Dintre acestea, polimerii precum polidimetilsoloxanul, inert din punct de vedere chimic și rezistent termic, îndeplinesc cerințele necesare pentru utilizarea în aplicatii în reactoare chimice fabricate să lucreze prin iradierea cu lumina solară. Datorită hidrofobicității, incorporarea particulelor de fotocatalizator trebuie realizată pe suprafața pentru a permite interacția directă dintre fotocatalizator și apele poluate.
